Vant

Suras amarnic asuprit de-a lumii vina,
De ce trebuie sa te nasti pe buzele mele,
Sa-mi invii mie amintirea ei , buzele
Sa-mi zici tu mie de ce a fost ea divina?

Si inima fauritoare de sperante moarte,
Bati tot pentru ea, mereu pentru ea...
Desi nu mai exista, nici acum, nici pururea
Tu bati molcom, asurzind in absurditate...

Nu mai exista nici fiinta ori iubire,
Nici gandul verii trecute peste camp.
E alb totul , e strain , nu e nici timp,
E plecat demult, a ramas amintire...