Razboi

Tărâm al nebuniei,
Loc de moarte fericit,
De tăcere e adâncit
Şi stau goale alei...

Un sunet,de viaţă nimicit,
Şi un alt mort dezmeticit...
Ură sacră şi putere,
Aduce Moartea în adiere...

Negru şi gri,şi iarăşi negru,
Culori ale luminii de amiază...
Nimic şi nimeni nu e integru,
Toţi fug şi plâng de groază...

Salvarea vine,ajunge şi moare,
În faţa ta de glonte crăpată...
Sânge pretutindeni,iubire psihopată,
Stă şi priveşte o admiratoare...

Corbi negri de Apocalipsă aduşi,
Cântă al meu vers plin de păpuşi,
Marionete şi prostioare bucuroase,
Moarte şi frumoase...

Strigătul ultimului se stinge-n vânt,
O dată ce e rostit şi ultimul cuvânt...
Şi astfel războiul s-a terminat,
Lăsând Nimicul laolaltă adunat...

Timp

Pe taramul de lumina intunecat,
Infinit si de ganduri secat,
Sta un copil , cu capul aplecat,
De sentimente puternice inecat...

Isi ridica capul indurerat,
De al oamenilor puritate,
De-al sentimentelor imaturitate,
Sufera cu ardoare,suflet alterat…

Priveste spre nemurire,
Un pas si totul se pierde ...
Dar este condamnat la agonie,
Sa ingrijeasca de omenire...

El este supranumit Timp,
Timp pierdut,Timp iubit,
Timp pretios,Anotimp,
Timp indelungat,albit...