Razboi

Tărâm al nebuniei,
Loc de moarte fericit,
De tăcere e adâncit
Şi stau goale alei...

Un sunet,de viaţă nimicit,
Şi un alt mort dezmeticit...
Ură sacră şi putere,
Aduce Moartea în adiere...

Negru şi gri,şi iarăşi negru,
Culori ale luminii de amiază...
Nimic şi nimeni nu e integru,
Toţi fug şi plâng de groază...

Salvarea vine,ajunge şi moare,
În faţa ta de glonte crăpată...
Sânge pretutindeni,iubire psihopată,
Stă şi priveşte o admiratoare...

Corbi negri de Apocalipsă aduşi,
Cântă al meu vers plin de păpuşi,
Marionete şi prostioare bucuroase,
Moarte şi frumoase...

Strigătul ultimului se stinge-n vânt,
O dată ce e rostit şi ultimul cuvânt...
Şi astfel războiul s-a terminat,
Lăsând Nimicul laolaltă adunat...

Timp

Pe taramul de lumina intunecat,
Infinit si de ganduri secat,
Sta un copil , cu capul aplecat,
De sentimente puternice inecat...

Isi ridica capul indurerat,
De al oamenilor puritate,
De-al sentimentelor imaturitate,
Sufera cu ardoare,suflet alterat…

Priveste spre nemurire,
Un pas si totul se pierde ...
Dar este condamnat la agonie,
Sa ingrijeasca de omenire...

El este supranumit Timp,
Timp pierdut,Timp iubit,
Timp pretios,Anotimp,
Timp indelungat,albit...

De ce?

          Simtindu-se ciudat, baiatul merse la el in camera.Isi luase perna din pat, si-o aranja confortabil si se aseza, stand intins si cu picioarele pe scaun. Statea acolo singur, cu o minte fara ganduri. Atunci se intampla.Inchise ochii.Chipurile ii invadara mintea.Se schimbau ametitor de rapid.Dar dintr-o data o fata ramane.Inima lui tresalta.Imaginea se mareste... e "ea" ... Ochii "ei" il cuprind.El o vede ca in prima zi.Un inger trimis pe Pamant ... Lacrimi cristaline se aduna in ochii lui.Le simte,dar este paralizat.Toate momentele in care a vazut-o,in care s-a gandit la ea,ii apar ca intr-un album deschis ...Dar deschide ochii in speranta de a o vedea...Isi doreste sa nu fi facut asta niciodata ... Intinde mana dupa ea,parca sa o cuprinda.Nu vrea sa o lase sa plece. Dar ea dispare... Ochii ei inlacrimati s-au dus....
          Doua lacrimi ratacesc pe obrazul baiatului.Acel gol se instaleaza confortabil.Mii de idei ii trec prin minte.Incepe eterna discutie,eternul conflict ... cu cea mai simpla intrebare ... "De ce?" ... De ce eu ? De ce e "ea" cea aleasa ? Exista oare soarta si noroc ? De ce sunt batut de ele astfel ? De ce nu pot avea o sansa , de ce? Apoi cu un bocet stins se aude iarasi : De ce eeeuuu ? Lacrimile izbucnesc si sunt spulberate de palmele descatusate ale baiatului.
          Se face liniste . Baiatul sopteste 2 cuvinte . Incepe sa le repete mai tare . Te iubesc ! Te iubesc ! Te iubesc ! Auzi fat-o ?! Sa stii ca te iubesc ! ... Dar el stia ca ea nu il auzea . Nu avea cum ... Si nu avea cui sa-i zica te iubesc ... Totusi,reusise sa-si miste mana si sa si-o puna pe piept . Isi simtea inima batand . Iii venea sa si-o scoata si sa o intrebe : "De ce? De ce "ea"? De ce acum ? Acum cand stii ca pare aproape imposibil !"
          Privirea ii ramane fixata pe perete.Incearca sa si-o imagineze langa el.Incearca sa o simta aproape.Dar un fior rece il trezeste pentru o clipa.Baiatul isi intoarce privirea spre geam.Un caine latra ... Se ridica si se apropie de geamul larg deschis . Aude sunetul facut de greieri . O pisica toarce in balconul vecinului. Isi indreapta privirile spre orizont sperand sa captureze o speranta , inca o raza de lumina . Dar e bezna ... Gaseste doar raul si nesimtirea din lume ... Gaseste vorbele urate scuipate de dobitoci ... Zgomotul de masini ii adanceste contemplarea . Se apleaca in fata . Inca un pic si va cadea . Inca un pic ! isi zice el in gand ... Aerul rece ii vor inunda plamanii facandu-l sa nu mai simta durerea.
          Pare strapuns de ceva.Nu o poate face.Nu o poate lasa pe "ea" ... Incepe iar conflictul ... De ce apare tot timpul ea? De ce raportez totul la ea ?! ... Si din nou, acelasi raspuns ... Pentru ca o iubesc,sopteste incet el ... pentru ca o iubesc ... Alt rand de lacrimi cad ... De aceasta data trei etaje mai jos ... urmand sa dea nastere unui inceput , unei fiinte ...
          Iar mintea ii devine vida ...

Steaua

O raza de lumina se prelinge,
Peste al meu dor de viata,
Inima adanc mi-o atinge,
Si de ale mele gene se agata...

Steaua ei imi sopteste incet,
Doua vorbe de ilustru poet...
Ma cheama si ma dezmiarda,
Iubirea mi-o aplauda...

O indragesc pe fata asta draga,
O iubesc...inimia imi alearga...
Dupa sperante si sentimente adanci...
Precum ieri si azi si atunci ...

Se coboara la a mea fiinta muritoare,
Intr-o caleasca de aur plutitoare,
Ai mei ochi vrea sa ii priveasca,
Sa ii intalneasca si sa ii iubeasca...

Iar acea privire pamanteasca,
La zori de zi sa se iveasca,
La ureche sa ii spuna:te iubesc,
Mai mult decat orice lucru pamantesc...

Dar ea pe bolta cereasca traieste,
Rece si fara mine incet apune
In ochi lunii mereu ma regaseste,
Dar incet ea se descompune...

Camera mea

Gandul zboara si se prelinge,
Peste ai mei pereti ilustri,
Se incinge si se impinge,
De ai mei pereti albastri...

Se zbate,vrea sa scape,
De a nebuniei adiere,
De a inimii putere...
Dar dominatia ei e aproape...

Galben si albastru,
Nori gri se zbat,
Gandul e abandonat
Si e legat cu capastru...

E dus la moara de ciorne,
E macinat si e dospit
Pentru ca el se cerne
Singur si negru murdarit...

Meritam?

Tristete amara,intr-o aventura,
Creierul urla,si se dezmiarda,
Impreuna cu inima ce tremura,
Incet,incet se zbate-n zgarda...

Zboara la luna,pe sosele,
Trece printre aceste stele,
Ce duc dor de ochii fetei,
Si de atingerea fina a boltei...

Ploaia se porneste p-asta lume,
Norii acopera,se zguduie de zbuciume,
Cerul se lasa pe pamant
Batut de al nost' aspru vant...

Doua lumini la capat de drum,
O ambulanta,si o fata,
Priveste pe margine abandonata,
Cum totul s-a facut scrum...

Cum visele se naruie,
Cum dragostea e spulberata,
Speranta oare chiar trebuie?
Trebuie iubirea sa fie curata?

Meritam noi astfel de momente?
Doi ochi inlacrimati si accidente?
Doua buze in sange inecate?
Si lacrimi de bunatate?

Pericolul in colt ne asteapta,
Sa ne cuprinda in al lui sicriu,
Sa ne multumeasca-n soapta,
Si totul sa se faca alburiu...

Ziua ta mamica mea

Primavara a venit aseara,
Ghiocei bravi incep sa apara,
Prin padurea de flori pictata,
De acuarele si ciocolata...

Si asa incet a venit,
Ne-a cuprins si ne-a ademenit,
Ziua ta mamica mea,
Fiinta ce din toate ne uimea...

Si in dar de ziua ta,
Baiatul iti va darui ce-si va imagina...
O poezie ce te v-a incanta,
S-o floare ce te va lumina...

Si-ti va spune la multi ani,
Draga si iubita maica,
Iti va privi ochii tai buni,
Si-ti va darui o iubire antica...

O fata...

Demult,in noaptea mea,
Vedeam o fata ce ma iubea,
Si eu ei ii cantam,
Despre ochii ce ii priveam...

Ea era singura fiinta,
In ochii mei,o printesa,
Careia i-am jurat vesnica credinta
Printr-o privire confesa...

Doi ochi,o privire si o minune,
Au fost de ajuns sa ajung sa zbor,
Sa sper la a mea viziune,
Sa ratacesc si sa te ador...

Sa nu-ti uit ai tai ochi,
Al tau par,al tau miros,
Ale tale buze,sarutul calduros,
Si al tau suflet stravechi...

A ta iubire sa ma cuprinda,
Sa ma arunce si sa ma prinda...
Sa imi zambeasca in taina,
In suflet sa-mi faca lumina...

Si ei i-as darui mereu,
Soarele si luna mea de pret,
As fi al ei zmeu,
Si as fi al ei cantaret...

Un inger

Afara cerul e intunecat,
Luna e sus pe cer...
Eu in geam stau auster,
Si ma gandesc la un inger...

Acei ochi,acea privire,
Ochii m-i cuprinde cu iubire,
Acel zambet , acele buze
Pe veci vreau sa dureze...

Acea fata , acel inger ,
Din cer cazut pentru mine,
M-a lovit cu un fulger,
In inima-mi ce o detine...

Un baiat si o fata...

Intr-o noapte intunecata,
Sub cerul pictat in acuarele,
Stateau si se priveau sub stele,
Un baiat si o fata...

O privire indelungata...
El in ochii ei se scufunda,
Se adanceste si se afunda,
Si ambii sunt loviti de o sageata...

Iar apoi apar doi ochi inlacrimati,
Deasupra buzelor ei cristaline,
Sub ceruri de iubire pline
De ai lui ochi neintelesi animati...

El vroia sa ii zica tot,
Sa-i multumeasca pt ca exista,
Sa o iubeasca pe micuta folkista,
Si inima-i sa-si opreasca din clocot...

O iubire si un sarut,
Doi ochi si o privire,
Sa se cunoasca-n nemurire,
Sa se uneasca asa cum au vrut...

Doi ochi si o privire

Doi ochi si o privire,
             Imi sunt de ajuns acum,
Doi ochi si o iubire,
             Sa fiu strapuns oricum,
Doi ochi si o privire,
             De a ta iubire,
             Si de a mea nesabuire...

Doi ochi si o privire,
             Ma ating mereu pe mine,
Doi ochi si o iubire,
             Esti cea mai frumoasa din regine...
Doi ochi si o privire,
             Totul se rezuma la a ta iubire...
Doi ochi si o iubire,
             Si la a noastra intregire...

Doi ochi si o privire,
             Eu i-as imbratisa,
Doi ochi si o iubire,
             In spatele tau m-as furisa,
Doi ochi si o privire,
             Un zambet si o iubire,
Doi ochi si o privire,
             Te iubesc,o zabovire...

Doi ochi si o iubire,
             Ma alinta mereu pe mine,
Doi ochi si o privire,
             Nu as pleca de langa tine,
Doi ochi si o privire,
             Le-as jura iubirea mea,
Doi ochi si o iubire,
             Sa simt din nou cum ma atingea...

Doi ochi si o privire,
             Sunt cu mine mereu,
Doi ochi si o iubire,
             Sunt tot ce vreau acum,
Doi ochi si o privire,
             Sa zburam spre empireu,
Doi ochi si o iubire,
             Sa ne urmam al nost' sincer drum...

Amor

A fost odata,ca niciodata,
Un flacau viteaz si harnic
Ce avea un cal cam amarnic...
Si ei impreuna au plecat indata...

Sperau sa prinda dragonul cel rau,
Sau pe capcaunul natarau...
Dar au reusit ei oare,
Zmeul sa-l impunga cu magica scobitoare?

Pe cuvantul meu de povestitor,
Ce am fost chiar si cersetor...
Am sa va zic o mare fapta
Despre a flacaului eterna lupta...

Intr-o zi de timp pierdut...

Cum calarea al nostru erou,
Intra intr-o magica padure,
Unde zareste un rege-fluture,
Spanzurat precum un tablou...

Cu doua aripi de catifea,
Ce ii jertfeau iubirea,
Dragostea de a putea zbura liber
Ca orizontul sa-l atinga-n aer ...

Si ajutor primeste dragul fluturas
Tanarul il duce pe imas,
Unde-l apara timp de sapte zile
De rele si hainele acvile...

Revenindu-si admiratul rege,
Pe erou il rasplateste
Oferindu-i antenele-i vitrege
Spunandu-i ca aripi ii vor creste...

Multumind,tanarul Amor,
Se urca pe cal si isi continua,
Drumul sau de luptator,
Spre gloria deplina si povestea noua...

Si trecand pe sub o cascada,
Vede o platica,parasita pe mal...
Se gandeste:O ce buna prada!
Dar sufletul il apasa si-l pune-n apa pe saracul animal...

Miraculos,o frumoasa craiasa,
Din apa se scoala si iasa...
Pentru a-i multumi ea s-a ivit,
Pentru ca magicul cadou sa-i fie daruit...

Un solz si un sarut,
Tanarul print a primit
De la craiasa apei fermecate de uit
Si de iubire parasita de mult...

Un solz magic de cristal,
Ce in apa pe eroul il transforma,
Dar folosit inuman,putea fi chiar fatal,
Precum saraca platica o afirma...

Tanarul Amor,multimise si pleca,
Spre taramuri de mult uitate,
Undeva foarte foarte departe...
Intr-o lume azteca...

Aici,ghiciti cu cine se-ntalneste?
Cu insusi lupul cel rau din alta poveste...

Cel cu urechi mari si ascutite,
Pentru ca vorbele sa-i fie auzite,
Ochi mari si bulbucati,
Pentru a nu fi uscati,
Cu gura mare si acel ranjet
Cu acel magnific rau zambet...

Intalnindu-l,afla ca e la ananghie,
A mancat de la zmeu o oaie balaie...
Si acesta s-a hotarat sa il manance
Impreuna cu cateva romance...

Auzind asa ceva,al nostru tanar,
Si-a luat lunga sabie si marele buzdugan,
S-a dus ca un mare erou sa faca adevar,
Si a rupt totul ca un adevarat uragan...

Iar moartea rapusului zmeu,
A adus vestea pana la regatul meu,
Si am fost interesat mai mult,
De acest tanar puternic si cult...

Si continuandu-si Amor drumul,
Spre un alt taram cu noi dorinte,
Ajutand tot omul
Si pe el de fagaduinte...

Si calarind el trop,trop,
Vede intr-un turn inalt de nori ascuns,
Doi ochi,ce ii sunt de ajuns,
Sa se-ncumete intr-acolo in galop...

Ajuns la fermecatul castel,
Afla ca e pazit de un biet catel,
Si de un maret dragon zburator,
De foc si razboi iubitor...

Si iarasi se angaja,eroul nostru,
Intr-o lupta de trei zile si doua nopti,
O lupta crancena intre cele doua puteri
Intre binele si raul ancestru...

Foloseste antenele,
Aripile si le flutura,apa in acuarele,
Il ajuta loviturile sa le evite,
Multumind dragelor fiinte iubite...

Si ridicand buzduganul retezat,
De al dragonului pumn cristalizat,
Doar sabia cu rune,aluneca usor,
In inima rece a dragonului rapus de Amor...

Se zice ca pamantul s-a cutremurat,
Lighioanele au urlat,
Cerul s-a spintecat,
Si un inger i-a multumit induplecat ...

Nimenea nu stie cu exactitate,
Doar eu si cu ale mele citate ...
Deci cuvantul mi-l rostiti,
Pentru a fi cunoscut si de cei nesuferiti...

Revenind la povestea noastra,
Trebuie sa amintim,
De frumoasa printesa in rochie albastra,
Si cu acel zambet intim...

Cum privirile cei doi si le-au incrucisat,
Vroiau sa se uneasca,sa se sarute,
Ca doua suflete de mult uitate...
Si oprite de acest timp neinduiosat...

Astfel peste prezent ei trec,
Jurandu-si iubire vesnica...
Ochii le stralucesc intr-o maniera tainica
Si cei doi in etern se privesc precum un cantec...

Si iubirea lor se contopeste...

Dealtfel se zvoneste ca cei doi au trait,
Pana la adanci batranete in acel loc,
Ramas mult timp nedescoperit,
Si cu inima plina de al iubirii foc...

Chip

Doi ochi senini lumea mi-o incanta,
Prin alura lor nevinovata,
Sunt plini de o minunata viata
Si toata suferinta mi-o alinta...

Ma urmaresc cu gingasie,
Cu o dorinta nemuritoare,
O putere incredibila de culoare,
Si un suras nevinovat de duiosie...

Iar acele buze simple,de vis,
Care ma adorm dinadins...
Doar vorba ei dulce ma trezeste
Cand de tine imi aminteste...

Cu sufletul ei sincer si puternic
Ma indruma-n orice clipa
Si as vrea sa ii ofer o tulipa
Si sa ii multumesc in timp vesnic...

Dragoste de patrie

Cer senin,iubire-n aer,
Copacii canta o ceremonie,
Eu la o lume buna sper,
Iar afara vantul zburda-n armonie...

Privesc in stanga,spre codrul vesnic,
Amintiri frumoase ma alinta,
Ma dezmiarda si ma incanta,
Dar eu ma-ndepartez sovaielnic...

Privesc in dreapta,spre casa parinteasca,
Mama si tata-n poarta stau
Eu plec si ii las sa le povesteasca
La ai mei copii de-al lor flacau...

Privesc in spate la a mea iubita,
Cu lacrimi in ochii ei plini de iubire,
Inima ma-nteapa parjolita,
De un dor amarnic si o amagire...

Privesc in fata la al meu crud destin
O moarte sigura in lupta ma asteapta,
Dar soarta e scrisa in acest timp hain,
Si eu pot schimba aceasta lupta...

Deodata cu o mare putere,
Cadavre stau si se asculta,
Iubirea e peste tot,chiar salta,
Pe campul plin de durere...

Si cand totul s-a terminat,
Mama,tatal,sotia si copii in van asteapta,
A lor erou demult a fost condamnat
La o viata de mizerie neintrerupta...

Un glonte

Stau de veghe,intr-o lume ciudata...
Meditand la ce e greu si drept...
Ma gandesc la tine,si deodata,
Privirea eu spre geam mi-o indrept...

Un inger trimis pe acest sec pamant,
Se iveste in geam plangand...
O privesc pe minunata fiinta cu trupul bland
Si imi aduc aminte de al meu legamant...

Acel vesnic lung juramant
Al prieteniei armistitiu gand...
Dar nebunia rasuna in inima iubita
In mintea mea ce zbiara si se agita...

Si astfel se termina un capitol
Din viata unui tanar bleg...
Incepe si se sfarseste cu un pistol
Cu acele amintiri ce cu greu se inteleg...

Un glonte e de ajuns,pentru fericire,
Pentru a dainui in nemurire,
Cu ale mele ganduri vesnice,
Si ale tale vorbe magice...