Tristetea

O tu tristete,stare de amorteala,
De ce esti tu pentru el o momeala?
Nu te-nduri de a lui durere?
Si de a ei amarnica parere?

Si tu faradelege ce te areti in lume,
De ce trebuie sa judeci nedrept
Sa aduci inimii atatea buciume,
Atata ura si idei de intelept...

Si tu Timp,ce momente ne rapesti,
De ce pleci asa si ne ametesti?
De ce furi tot ce e mai frumos
Si vrei ca totul sa fie de prisos?

iar tu Fericire,sentiment batut de vant,
Ai plecat de pe acest trist Pamant?
Nu te-nduri de a nostru bocet plangand?
Nu te-nduri sa ferici al nostru gand?