Anaria

- Nu vreau !

- Nu e dupa cum vrei ! Trebuie sa ma asculti !

- Nu e adevarat ! M-ai pierdut in momentul in care ai facut greseala asta !

- Nu te poti lepada de mine ! Nu poti pleca ! Stii asta ...

      Se auzi o bufnitura . Usa de la casa a suna drastic . Baiatul a iesit in goana si a coborat scarile cu ochii inlacrimati . Deschide in repeziciune si usa de la bloc si iese . Gerul puternic al noptii de iarna s-a napustit asupra obrajilor inlacrimati si a inceput sa il intepe ... Dar el nu mai simtea nimic , el stia ca e singur , el stia ca nu are unde sa mearga , nu are cu cine sa mearga , nu are cum sa plece ... Stia si el asta , dar orgoliul sau era atat de zdrobit incat nu ii mai pasa de nimic . Cu pasi rataciti si printre lacrimi furate se indreapta catre necunoscut ... Trece pe o alee intunecata , doar niste copaci alene se mai zaresc pe margini , in rest totul este intunecat , nu exista ... Il indreapta asa pasii ... si merge , fara sa stie ... Si ajunge la ea , ajunge la banca lui ... Doamne ce banca , doamne cata suferinta a vazut , doamne ce de lacrimi au sters-o si au mangaiat-o ... Si se aseza acolo , si sta acolo cu capul sprijinit de maini . Atunci isi ridica capul se uita la crucea ce se vedea in fata si incepu sa strige cu lacrimile zburand una cata una ca intr-o furtuna ...

- De ce nu ma ajuti Doamne ? De ce nu imi dai speranta, de ce mi-ai dat toate asta ? De ce ma lasi sa ma prapadesc aici singur ? Chiar nu merit ceva mai bun ? NU MERIT ? ...

      Valuri intregi de lacrimi se imprastie ici colo , topind zapada ... Apoi o liniste incredibila se lasa ... Baiatul pica in genunchi si isi tine in maini fata inlacrimata . Atunci isi simti umarul cald . Se uită la el si vezu o mana alba . Sari speriat si privi catre faptura care l-a atins ... Statea acolo in fata lui o fata , intr-o rochie simpla alba, ochi negri mari , buze vineti si un par lung negru , intins mladios pe ambele parti . Avea o fata atat de fina , atat de atenta incat o puteai privi mereu ... Si privirea ei parca te urmarea tot timpul, te vechea de undeva fara sa stii tu , era ceva magic, aparte ...

- Nu mai plange , te rog ...

- Cine esti ? spuse baiatul adancindu-se in ochii ei ...

- Anaria ... zise fetita cu un murmur de gheata

- Ce cauti aici ? Nu ti-e rece ?

-Shhh! susota fetita ... si merse catre el .

       Pielea ei catifelata si rece ii atinse obrazul . Lacrima lui ii mangaie incet palma iar ea il imbratisa . Baiatul se simtea ca niciodata . Mii de celule calde incepura sa i se zbata in tot corpul . Inima ii batea ca intr-o melodie , iar el simtea fericire . Pentru prima data dupa multi ani . Simtea ca ii este bine si ca el are un rost . Se simtea din nou om . Atunci o imbratisa si el pe fata si o tinu stransa , aproape de corpul lui , aproape de inima lui ...

~TO BE CONTINUED~

Fetita

             Usa se deschide incet. Apare o fetita intr-o rochie alba de cristal.Parul ei negru ii mangaiau incet umerii mladiosi,iar gura ei rosie precum amurgul zilei de vara, ingana incet o melodie stranie, oarecum malefica. Ochii ei negrii sclipeau intr-un mod atat de ciudat, incat atunci cand o priveai, vedeai noaptea pe Pamant, ii vedeai pe cei dragi cum se framanta, ii vedeai pe cei pe care nu ii vei mai vedea niciodata ...
             Fetita intra in camera si se uita la el cum sta in coltul patului cu picioarele adunate . El ii zice printre suspine sa plece caci nu are nevoie de ea, insa ea paseste catre el si incearca sa ii zareasca fata , insa nu reuseste. Ajunge langa pat si se aseaza . Ochii ei incep sa straluceasca de blandete si de acel sentiment de nevinovatie ... acel sentiment ce te imbie atunci cand esti suparat, acel sentiment ce te face sa uiti de toate si sa te bucuri de acel moment . Insa baiatul ramase la fel , nemiscat . Era oare prea tarziu pentru el ? A trecut prea mult timp pentru a mai rezista tentatiilor ispititoare ? Si-a pierdut nevinovatia si copilaria ? ... Ei bine raspunsul este ca a devenit ceva ce nu vroia ... a devenit un vampir al amintirilor, a devenit insetat de atata bine incat s-a saturat . Simtea cum i se umfla pieptul din ce in ce mai tare . Statea si privea ... vroia sa zbiere sa zica ceva, dar nu putea . Simtea ca nu mai are corzi vocale, simtea cum ceva il trage cineva catre interior . Simtea cum viata lui s-a napustit asupra lui si l-a facut sa regrete si sa iubeasca totul . Ramase cu ochii deschisi, privind catre tavan . Atunci a reusit sa se ridice . Dar nu mai era el ...
             Statea acolo si se privea cum zace pe pat . Vroia sa se prinda , vroia sa se trezeasca insa nu putea, era prea tarziu . Tot ce dorea era inca o sansa ... O sansa ... hm ... atat de simplu si totusi atat de greu de obtinut ... A doua sansa ... multora nici nu ni se ofera aceasta sansa . Apoi simti cum o raza de lumina calda il apuca de dupa brau . Incet ii strapunge spatele ... o durere imensa ... Incepe sa se miste rapid ... sa se zbata ... pana scuipa afara o bila neagra ... Imensitatea ei era de neconceput ... mici fete ieseau din ea si strigau dupa ajutor ... apoi apareau doua maini pline de sange si ii tragea inapoi in etern,urmate de o voce inspaimantatoare ce zicea cuvinte de neconceput . Prima lui lacrima se revarsa deasupra patului in care zacea baiatul,acum cu o fata fericita,insa fara suflet ... Incerca sa il mangaie sa ii zica ca trebuia sa se intampla asa , dar nu putea ... nu simtea nimic ... Atunci a fost pentru prima data cand isi intoarse fata si o observa pe fetita . Fetita ii intinse mana zambind si ii spuse : Acum esti pregatit ! ... Atunci a fost prima data in viata lui pamanteasca cand stiuse ca totul i-a fost daruit , ca avea tot ce isi dorea si ca a pierdut acel lucru ...  dar si-a castigat libertate,a si-a castigat fericirea ...

Temperii napaste

Un gand simplu zboara pe fereastra,
E prins de vremea rea si albastra,
Tremura, clantane, vrea sa se incalzeasca,
Dar iubirea de frig stie sa se fereasca...

Sta cu ochii mari, priveste amarat,
Cum iubirea lui plange suparata,
De dorul fiintei fara corp ori suflet,
Doar ideea scrisa pe o zdreanta de bilet...

Si asa a inceput totul, cu o scrisoare,
Minunata, armonioasa, de iubire posesoare...
O privire...a fost de ajuns pentru ei,
Sa ajunga sa se iubeasca pe tainicele alei...

Doar temperiile napaste i-au despartit...