Inchis in conserva mereu rece,
Ma gandesc la un singur sens,
Dat de nonculoare,un alb imens,
Ce monoton trece,si iar incepe...
Si peste, negrul picura incet,
Venin inchis,linistea o adoarme.
Raman doar ce au fost simple urme,
In noapte,dupa apus si bocet...
luni, 9 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
