Monolog

- Nu-ti dai seama?! Nu vezi ?! Nu auzi ?! Totul este aici langa tine ... cei de langa tine iti arata tot timpul , si tu stai si te uiti prin ei ... nu vrei sa accepti prezentul la fel cum nu ai stiut sa visezi la un viitor . De ce ii judeci pe cei din jur, fara sa ii cunosti, fara sa stii ...
- De ce stai langa mine ? De ce ma mai suporti si de ce ma mai iubesti ?
- Pentru ca te iubesc ... pentru ca te iubesc asa cum esti ... pentru ca te cunosc atat de bine ... pentru ca nu pot renunta la nimic ... pentru ca ... pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine cat timp sunt cu tine ... pentru ca ma faci sa ma simt altfel , tu imi dai mie speranta ...
- Ironic, nu ?
- Nu inteleg . Este ciudat . Imi simt corpul cum imi tremura cand te imbratisez, cand te sarut ...
- Si totusi ... eu ... eu sunt aceea care iti ofera asemenea sentimente ...
- Tu esti aceea , tu esti persoana pe care o iubesc
- Si totusi sunt atat de rea, sunt atat de ciudata si de ... atat de inutila
- Schimbarea este o solutie fato
- E prea tarziu pentru mine
- Haha ... Niciodata nu e prea tarziu ... Nici acum
- Poate ...
- Nu ... nu ... nu poate ... sigur ! Asa este , dar ca intotdeauna vrei sa nu accepti ca tu poti face ceva ... nu vrei ! Asta e problema ta ! Nu vrei ...
- Nu ... nu vreau ...
- Atunci eu plec si te las sa o faci singura
- Dar parca ma iubeai ...
- Nu ... te iubesc ... dar tu nu stii sa vezi asta ... tu nu stii ...
- Nu stiu ...
- Invata si vei avea doar de castigat ...
- Nu stiu cum ...
- Deschide-ti sufletul , priveste peste toate , uita-te in jur si observa ... nu mai fii asa
- Dar nu stiu sa fiu altfel
- Incearca !!!
- NU STIU CUM!!!
- Pa iubire ...
- Nu pleca ...
- Prea tarziu ... Pa !
- ...

Bunica...

Adanc o simt iarasi cum se-nfinge,
Durerea intepatoare a mortii ei,
Ii aud din nou chemarea mamei,
Si raman privind voalul ce o atinge...

Caci numai amintirea te mai picteaza
Asa cum ai fost si vei ramane
Mereu dupa Soarele ce va apune
Inchinand fericire celor ce viseaza...

De ce ne-ai parasit fiinta optzecista,
Ti-ai lasat doar iubirea p-acest pamant,
Curajul tau starpit de atata crezamant
Si un gand ce a fost odata si acum nu mai exista

nonCulori

Inchis in conserva mereu rece,
Ma gandesc la un singur sens,
Dat de nonculoare,un alb imens,
Ce monoton trece,si iar incepe...

Si peste, negrul picura incet,
Venin inchis,linistea o adoarme.
Raman doar ce au fost simple urme,
In noapte,dupa apus si bocet...