Adanc o simt iarasi cum se-nfinge,
Durerea intepatoare a mortii ei,
Ii aud din nou chemarea mamei,
Si raman privind voalul ce o atinge...
Caci numai amintirea te mai picteaza
Asa cum ai fost si vei ramane
Mereu dupa Soarele ce va apune
Inchinand fericire celor ce viseaza...
De ce ne-ai parasit fiinta optzecista,
Ti-ai lasat doar iubirea p-acest pamant,
Curajul tau starpit de atata crezamant
Si un gand ce a fost odata si acum nu mai exista
marți, 10 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
