Steaua

O raza de lumina se prelinge,
Peste al meu dor de viata,
Inima adanc mi-o atinge,
Si de ale mele gene se agata...

Steaua ei imi sopteste incet,
Doua vorbe de ilustru poet...
Ma cheama si ma dezmiarda,
Iubirea mi-o aplauda...

O indragesc pe fata asta draga,
O iubesc...inimia imi alearga...
Dupa sperante si sentimente adanci...
Precum ieri si azi si atunci ...

Se coboara la a mea fiinta muritoare,
Intr-o caleasca de aur plutitoare,
Ai mei ochi vrea sa ii priveasca,
Sa ii intalneasca si sa ii iubeasca...

Iar acea privire pamanteasca,
La zori de zi sa se iveasca,
La ureche sa ii spuna:te iubesc,
Mai mult decat orice lucru pamantesc...

Dar ea pe bolta cereasca traieste,
Rece si fara mine incet apune
In ochi lunii mereu ma regaseste,
Dar incet ea se descompune...

Camera mea

Gandul zboara si se prelinge,
Peste ai mei pereti ilustri,
Se incinge si se impinge,
De ai mei pereti albastri...

Se zbate,vrea sa scape,
De a nebuniei adiere,
De a inimii putere...
Dar dominatia ei e aproape...

Galben si albastru,
Nori gri se zbat,
Gandul e abandonat
Si e legat cu capastru...

E dus la moara de ciorne,
E macinat si e dospit
Pentru ca el se cerne
Singur si negru murdarit...