marți, 12 mai 2009

Adio

Suflet?Amintire?Totul e uitat de gand,
De un suflu rece al vremii plecate
De ale tale triste idei intunecate
Spuse incet fata cu ochii plangand...

Lumina neagra,joaca flacara in mine,
Trozneste si se-neaca in puterea ei...
Creste si se zbate, totul ii apartine,
Transcende in lumi uitate de obicei.

Era trista,cu ochii ei negri plini,
Ochi ce au fost rupti de realitate,
Plini de iubiri neconditionate,
Si ingreunati de povara multor ani...

Avea buze subtiri,la atingere placute,
Tanjind dupa un sarut adevarat,
Dupa timp pierdut si regrete,
Dupa acel moment pe viata neuitat...

Si inima-i incoronata cu spini,
Fiecare durere simtita o hrani...
Sangerand,primind puterea nemuririi,
Ea lasa totul in mainile marii...

Se intoarce,il priveste,
Lacrimile de pamant se lovesc,
Mai ramane doar gandul omenesc,
Si Adio lume de poveste...