Turnul

          Urc ... Simt zidurile cenusii,cretuite, ce ma apasa din ce in ce mai mult . Doar gandul ca voi ajunge sus ma mai indeamna sa continui. Dintr-o data raman blocat . Vad luminita albastra din capat . Incep sa maresc pasul , sa o apuc , sa ma stiu scapat din capcana zidurilor imbibate de atata suferinta . Fac un pas si totul se deschide . Acel albastru ... acel albastru al inocentei inunda totul ... Doar norii zgribuliti si porumbeii albi mai armonizeaza acel cer monocrom . Totul se imbina atat de perfect incat parea ireal , parca toate erau scoase dintr-o carte de povesti . Inghit in gol si fac doi pasi in fata . Incep sa observ acoperisurile caselor , copaci , oameni . Totul parea atat de mic si totusi atat de mare . Stateam pe balustrada de lemn si priveam in jos ... Atatea suflete adunate la un loc cu un singur scop . Cel de a-si trai viata . De a cunoaste iubirea , de a cunoaste cum e sa speri , sa visezi . Era atat de placut acolo . Nu conta decat viitorul .

          Vantul imi soptea incet in ureche trei cuvinte : Fii fericit ! Viseaza ! Parca vroiam sa il cuprind , sa ii multumesc pentru tot si nu puteam . Nu puteam pentru ca el era peste tot . Mda ... nu puteam ...

          Si asa incet,incet gandul imi zbura la ea,la fata mea cu ochii negri . Imi doream sa fie langa mine , sa o pot tine in brate , sa o pot mangaia iarasi . Dar ea nu era acolo ... era plecata . Imi doream sa o pot rapi si sa o duc intr-o lume unde nimic si nimeni nu mai conteaza . Sa fim doar noi , sa putem zbura sus . Si mai apoi sa cadem si sa murim .

          Dar totul s-a terminat cu o lumina puternica si cu un sunet . Blitul orbitor al unui baietel de vreo 10 ani m-a trezit subit din "tot" . Caci asta inseamna totul pentru mine ...

          Si uite asa am privit ultimul porumbel inaltandu-se deasupra orasului , binecuvantandu-l cu inocenta ...

          De ar fi totul asa de frumos ...