Plimbare

          ~ Plimbare ... rece ... miezul noptii ... singur ... aproape singur ... ganduri si sperante ... un sentiment puternic ... doi ochi si o privire ... este totul o minciuna , o amageala ? ~

          Pe aleea ce ducea spre centru mergea ratacit un baiat.Ratacea spre noi sperante,spre o lume mai buna , spre nicaieri . Valea se auzea suruind incet , in stanga , iar in dreapta copacii ametitori te speriau . O banca , un regret . Isi dorea sa fie cu ea, sa o aiba langa el. Sa poata sa stea amandoi pe banca si sa-si aminteasca ce naivi au fost cand ... Isi dorea sa o priveasca , asa cum doar el o facea . Isi dorea sa ii atinga pielea alba , sa-i spuna incet la ureche " te iubesc " . Isi dorea sa o simta cum ii cuprinde mana , cum il saruta ... Dar nu ...

          Baiatul merse la banca . Se aseza sfios pe ea . Aceasta scartai incetisor . I se paru ca ii aude vocea . Poate a fost o adiere ... Incepe sa isi plimbe degetul pe banca , sa o mangaie . "Oh,banca,banca, daca ai stii tu ce draga imi e ea ... Daca ai primi-o si pe ea aici langa tine ... si langa mine ... oh !" . Baiatul inchise ochii si o vede . Parul ei negru, dreapt, doi ochi limpezi precum roua unei dimineti de primavara, buzele dulci precum nectarul zeilor de mult apusi. Vocea ei, o binecuvantare, atingerea ei un fior cuprins de nebunie ... iubirea ei,de nepatruns ... Astfel o vedea el pe ea, de cate ori se intalneau...

          Si cuprins de melancolie,baiatul se ridica, o mangaie pentru ultima data si isi continua drumul ...

          Stele lucitoare se leagana pe cer. Incepe sa le cuprinda frumusetea, sa le vorbeasca cu duiosie : " Drage stele , in lumea asta crunta exista o raza de speranta ... Va rog luminatii calea ei, deschidetii inima si aveti grija de sufletul ingerului meu... " . Stelele raspund rugamintelor , si ii lumineaza ochii lui caprui . Straluceau intens in negura noptii . Pareau atat de puri , de inocenti , dar totodata si plini de greutati si suferinte . Aveau atatea lucruri de povestit , amintiri ce incercau sa evadeze .

          ~ Lumina felinarelor incepe sa dispara odata cu inaintarea spre padure ... "Dragi copaci ai eternei vieti, tineti minte si plangeti a mea iubire . Povestiti-le celor ce vor veni, chiar si paganilor de al meu odor , facetii sa iubeasca , sa daruiasca si bucurie sa primeasca ... " ~

          Incepe aleea lunga din padure ... copacii se apleaca induiosati de puritatea baiatului . Dar el ramane tot in lumea lui , singur ... cu ale lui vise , sperante si sentimente ...

          Si asa trist fiind , ridica privirea pentru o clipa . Inima ii bate cu putere . O vede! Nu stie daca e ea sau e o iluzie . Poate nu-l intereseaza . Fuge catre ea, sa o cuprinda , sa o stranga , sa-i spuna "te iubesc,fat-o!". Dar fiecare pas spre ea, o indeparta tot mai mult ... Cand si-a dat seama de acest lucru, era prea tarziu . Ajunse la capatul aleii ... ea s-a intors in inima lui.Disperat,baiatul cazu in genunchi ... Lacrimi fierbinti ii invadau obrajii. Era neputincios ... Nu stia ce sa mai faca . Nu stia cum sa o gaseasca ...

          S-a ridicat incet,stergandu-si lacrimile . S-a intors , a aruncat o ultima privire " aleii " si si-a continuat drumul cu aceeasi dorinta in inima . Aceea de a-i putea zice "Te iubesc!"

          Aleea a ramas parasita ...