- Nu vreau !
- Nu e dupa cum vrei ! Trebuie sa ma asculti !
- Nu e adevarat ! M-ai pierdut in momentul in care ai facut greseala asta !
- Nu te poti lepada de mine ! Nu poti pleca ! Stii asta ...
Se auzi o bufnitura . Usa de la casa a suna drastic . Baiatul a iesit in goana si a coborat scarile cu ochii inlacrimati . Deschide in repeziciune si usa de la bloc si iese . Gerul puternic al noptii de iarna s-a napustit asupra obrajilor inlacrimati si a inceput sa il intepe ... Dar el nu mai simtea nimic , el stia ca e singur , el stia ca nu are unde sa mearga , nu are cu cine sa mearga , nu are cum sa plece ... Stia si el asta , dar orgoliul sau era atat de zdrobit incat nu ii mai pasa de nimic . Cu pasi rataciti si printre lacrimi furate se indreapta catre necunoscut ... Trece pe o alee intunecata , doar niste copaci alene se mai zaresc pe margini , in rest totul este intunecat , nu exista ... Il indreapta asa pasii ... si merge , fara sa stie ... Si ajunge la ea , ajunge la banca lui ... Doamne ce banca , doamne cata suferinta a vazut , doamne ce de lacrimi au sters-o si au mangaiat-o ... Si se aseza acolo , si sta acolo cu capul sprijinit de maini . Atunci isi ridica capul se uita la crucea ce se vedea in fata si incepu sa strige cu lacrimile zburand una cata una ca intr-o furtuna ...
- De ce nu ma ajuti Doamne ? De ce nu imi dai speranta, de ce mi-ai dat toate asta ? De ce ma lasi sa ma prapadesc aici singur ? Chiar nu merit ceva mai bun ? NU MERIT ? ...
Valuri intregi de lacrimi se imprastie ici colo , topind zapada ... Apoi o liniste incredibila se lasa ... Baiatul pica in genunchi si isi tine in maini fata inlacrimata . Atunci isi simti umarul cald . Se uită la el si vezu o mana alba . Sari speriat si privi catre faptura care l-a atins ... Statea acolo in fata lui o fata , intr-o rochie simpla alba, ochi negri mari , buze vineti si un par lung negru , intins mladios pe ambele parti . Avea o fata atat de fina , atat de atenta incat o puteai privi mereu ... Si privirea ei parca te urmarea tot timpul, te vechea de undeva fara sa stii tu , era ceva magic, aparte ...
- Nu mai plange , te rog ...
- Cine esti ? spuse baiatul adancindu-se in ochii ei ...
- Anaria ... zise fetita cu un murmur de gheata
- Ce cauti aici ? Nu ti-e rece ?
-Shhh! susota fetita ... si merse catre el .
Pielea ei catifelata si rece ii atinse obrazul . Lacrima lui ii mangaie incet palma iar ea il imbratisa . Baiatul se simtea ca niciodata . Mii de celule calde incepura sa i se zbata in tot corpul . Inima ii batea ca intr-o melodie , iar el simtea fericire . Pentru prima data dupa multi ani . Simtea ca ii este bine si ca el are un rost . Se simtea din nou om . Atunci o imbratisa si el pe fata si o tinu stransa , aproape de corpul lui , aproape de inima lui ...
~TO BE CONTINUED~
