sâmbătă, 28 august 2010

Asteptare

De ce esti trista cand la mine te gandesti,
Lacrimi line pe fata incet iti curg,
Si doar surasul slab nu ti-l feresti,
De privirea mea avida de al tau bland amurg.

Si dorinta ta nemarginita de a ma vedea,
Creste molcom in fiinta ta fireasca,
Amintirile trecutului vor a ma avea,
Dar eu departe astept, sa vina sa ma iubeasca

Asa astept eu secunda dupa secunda,
Chipul tau luminat sa ti-l vad iarasi,
Zambetul tainic de simplu sa ma cuprinda
Sa ajungem sa fim un intreg, sa facem impreuna pasi

Astept sa vii acasa iubito,
Sa te simt langa al meu suflet,
Sa tresar la atingerea ta fato,
Sa ma simt din nou pe deplin complet.

Sa iti pot sopti incet Te iubesc,
Sa te pot mangaia pe a ta vesnica fata,
Sa pot din nou sa ma bucur, sa zambesc,
Sa-ti multumesc ca existi in fiecare dimineata.

marți, 24 august 2010

Vant

Suras amarnic asuprit de-a lumii vina,
De ce trebuie sa te nasti pe buzele mele,
Sa-mi invii mie amintirea ei , buzele
Sa-mi zici tu mie de ce a fost ea divina?

Si inima fauritoare de sperante moarte,
Bati tot pentru ea, mereu pentru ea...
Desi nu mai exista, nici acum, nici pururea
Tu bati molcom, asurzind in absurditate...

Nu mai exista nici fiinta ori iubire,
Nici gandul verii trecute peste camp.
E alb totul , e strain , nu e nici timp,
E plecat demult, a ramas amintire...

joi, 4 februarie 2010

Imi amintesc

Imi amintesc cu drag de tine fata,
Imi amintesc cum stateam si te priveam
Suflet ratacit, de ghinion acuzata,
Si doar inima-ti batea cand povesteam...

Si-mi aduc aminte de glasul tau dulce,
Ce imi zicea molcom Te iubesc pui,
Si-mi aduc aminte de ochii tai plini de pace,
Ce ziceau vorbe, si eu iubeam tot ce spui...

Si stam si asa te priveam uneori,
Buzele moi ti se miscau incet in noapte,
Vrand sa zica atatea lucruri si alteori,
Imi rosteai doar mie cateva soapte...

Si vreau doar sa stii iubirea mea,
Ca dansul nostru il voi duce mereu,
Nu mai conteaza timpul,si nici vremea
Doar noi doi zburand pe un singur zmeu...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Anaria

- Nu vreau !
- Nu e dupa cum vrei ! Trebuie sa ma asculti !
- Nu e adevarat ! M-ai pierdut in momentul in care ai facut greseala asta !
- Nu te poti lepada de mine ! Nu poti pleca ! Stii asta ...
      Se auzi o bufnitura . Usa de la casa a suna drastic . Baiatul a iesit in goana si a coborat scarile cu ochii inlacrimati . Deschide in repeziciune si usa de la bloc si iese . Gerul puternic al noptii de iarna s-a napustit asupra obrajilor inlacrimati si a inceput sa il intepe ... Dar el nu mai simtea nimic , el stia ca e singur , el stia ca nu are unde sa mearga , nu are cu cine sa mearga , nu are cum sa plece ... Stia si el asta , dar orgoliul sau era atat de zdrobit incat nu ii mai pasa de nimic . Cu pasi rataciti si printre lacrimi furate se indreapta catre necunoscut ... Trece pe o alee intunecata , doar niste copaci alene se mai zaresc pe margini , in rest totul este intunecat , nu exista ... Il indreapta asa pasii ... si merge , fara sa stie ... Si ajunge la ea , ajunge la banca lui ... Doamne ce banca , doamne cata suferinta a vazut , doamne ce de lacrimi au sters-o si au mangaiat-o ... Si se aseza acolo , si sta acolo cu capul sprijinit de maini . Atunci isi ridica capul se uita la crucea ce se vedea in fata si incepu sa strige cu lacrimile zburand una cata una ca intr-o furtuna ...

- De ce nu ma ajuti Doamne ? De ce nu imi dai speranta, de ce mi-ai dat toate asta ? De ce ma lasi sa ma prapadesc aici singur ? Chiar nu merit ceva mai bun ? NU MERIT ? ...

      Valuri intregi de lacrimi se imprastie ici colo , topind zapada ... Apoi o liniste incredibila se lasa ... Baiatul pica in genunchi si isi tine in maini fata inlacrimata . Atunci isi simti umarul cald . Se uită la el si vezu o mana alba . Sari speriat si privi catre faptura care l-a atins ... Statea acolo in fata lui o fata , intr-o rochie simpla alba, ochi negri mari , buze vineti si un par lung negru , intins mladios pe ambele parti . Avea o fata atat de fina , atat de atenta incat o puteai privi mereu ... Si privirea ei parca te urmarea tot timpul, te vechea de undeva fara sa stii tu , era ceva magic, aparte ...

- Nu mai plange , te rog ...
- Cine esti ? spuse baiatul adancindu-se in ochii ei ...
- Anaria ... zise fetita cu un murmur de gheata
- Ce cauti aici ? Nu ti-e rece ?

-Shhh! susota fetita ... si merse catre el .

       Pielea ei catifelata si rece ii atinse obrazul . Lacrima lui ii mangaie incet palma iar ea il imbratisa . Baiatul se simtea ca niciodata . Mii de celule calde incepura sa i se zbata in tot corpul . Inima ii batea ca intr-o melodie , iar el simtea fericire . Pentru prima data dupa multi ani . Simtea ca ii este bine si ca el are un rost . Se simtea din nou om . Atunci o imbratisa si el pe fata si o tinu stransa , aproape de corpul lui , aproape de inima lui ...


~TO BE CONTINUED~

vineri, 8 ianuarie 2010

Fetita

             Usa se deschide incet. Apare o fetita intr-o rochie alba de cristal.Parul ei negru ii mangaiau incet umerii mladiosi,iar gura ei rosie precum amurgul zilei de vara, ingana incet o melodie stranie, oarecum malefica. Ochii ei negrii sclipeau intr-un mod atat de ciudat, incat atunci cand o priveai, vedeai noaptea pe Pamant, ii vedeai pe cei dragi cum se framanta, ii vedeai pe cei pe care nu ii vei mai vedea niciodata ...
             Fetita intra in camera si se uita la el cum sta in coltul patului cu picioarele adunate . El ii zice printre suspine sa plece caci nu are nevoie de ea, insa ea paseste catre el si incearca sa ii zareasca fata , insa nu reuseste. Ajunge langa pat si se aseaza . Ochii ei incep sa straluceasca de blandete si de acel sentiment de nevinovatie ... acel sentiment ce te imbie atunci cand esti suparat, acel sentiment ce te face sa uiti de toate si sa te bucuri de acel moment . Insa baiatul ramase la fel , nemiscat . Era oare prea tarziu pentru el ? A trecut prea mult timp pentru a mai rezista tentatiilor ispititoare ? Si-a pierdut nevinovatia si copilaria ? ... Ei bine raspunsul este ca a devenit ceva ce nu vroia ... a devenit un vampir al amintirilor, a devenit insetat de atata bine incat s-a saturat . Simtea cum i se umfla pieptul din ce in ce mai tare . Statea si privea ... vroia sa zbiere sa zica ceva, dar nu putea . Simtea ca nu mai are corzi vocale, simtea cum ceva il trage cineva catre interior . Simtea cum viata lui s-a napustit asupra lui si l-a facut sa regrete si sa iubeasca totul . Ramase cu ochii deschisi, privind catre tavan . Atunci a reusit sa se ridice . Dar nu mai era el ...
             Statea acolo si se privea cum zace pe pat . Vroia sa se prinda , vroia sa se trezeasca insa nu putea, era prea tarziu . Tot ce dorea era inca o sansa ... O sansa ... hm ... atat de simplu si totusi atat de greu de obtinut ... A doua sansa ... multora nici nu ni se ofera aceasta sansa . Apoi simti cum o raza de lumina calda il apuca de dupa brau . Incet ii strapunge spatele ... o durere imensa ... Incepe sa se miste rapid ... sa se zbata ... pana scuipa afara o bila neagra ... Imensitatea ei era de neconceput ... mici fete ieseau din ea si strigau dupa ajutor ... apoi apareau doua maini pline de sange si ii tragea inapoi in etern,urmate de o voce inspaimantatoare ce zicea cuvinte de neconceput . Prima lui lacrima se revarsa deasupra patului in care zacea baiatul,acum cu o fata fericita,insa fara suflet ... Incerca sa il mangaie sa ii zica ca trebuia sa se intampla asa , dar nu putea ... nu simtea nimic ... Atunci a fost pentru prima data cand isi intoarse fata si o observa pe fetita . Fetita ii intinse mana zambind si ii spuse : Acum esti pregatit ! ... Atunci a fost prima data in viata lui pamanteasca cand stiuse ca totul i-a fost daruit , ca avea tot ce isi dorea si ca a pierdut acel lucru ...  dar si-a castigat libertate,a si-a castigat fericirea ...

vineri, 1 ianuarie 2010

Temperii napaste

Un gand simplu zboara pe fereastra,
E prins de vremea rea si albastra,
Tremura, clantane, vrea sa se incalzeasca,
Dar iubirea de frig stie sa se fereasca...

Sta cu ochii mari, priveste amarat,
Cum iubirea lui plange suparata,
De dorul fiintei fara corp ori suflet,
Doar ideea scrisa pe o zdreanta de bilet...

Si asa a inceput totul, cu o scrisoare,
Minunata, armonioasa, de iubire posesoare...
O privire...a fost de ajuns pentru ei,
Sa ajunga sa se iubeasca pe tainicele alei...

Doar temperiile napaste i-au despartit...

duminică, 20 decembrie 2009

Si ce ar fi daca ...

Adanc in lumea mea oculta,
Se infiripa un gand morbid,
Ce ar fi daca ... doar asculta...
Incet sopteste batranul druid...

Et quis si...

Si ce ar fi daca ...
Prinsi in mana eternului cine
Ai privi la al meu corp lipsit de griji,
Bantuind singur printre ruine...

Si oare ce ar fi daca...
Daca tu ai deschide putin ochii,
Si ti-ai da seama de iubirea celui drag,
Oare lumea asta chiar ar suferi?!...

Oare nu suntem destul de reci?!
Ii stim ingriji pe cei ce ne dau totul?!
O imbratisare?Primita poate in veci...
Acolo unde-si pierde speranta chiar si vantul...

Si doar sufletul bun mai rasare din trista nuanta,
Lovit,spart si injunghiat de indiferenta,
Incearcand sa se agate de ultima speranta,
Ramanane spanzurat de a lui minunata perseverenta...

Moarte ... moarte cer ... la o viata inceputa,
Doar sa schimb un gand,ori un sentiment sa-l ard,
Tortura ... raceala ei atat de cunoscuta,
S-o fac cenusa,ca ea sa simt din nou cum ard...

vineri, 11 decembrie 2009

Simplu ... DE CE ?

De ce?

Hmmm ... doua cuvinte ce doresc asa de mult ... ce vor sa fure totul , sa explice totul , dar pot ele oare ? Putem noi explica ce este iubirea ? Putem noi explica de ce sunt atatea razboaie ori de ce este atata ura in lume ? Ei bine , de ce ne intreaba toate acestea . Fiind totul atat de iluzoriu, v-ati intrebat oare de ce v-ati nascut ? V-ati gandit vreodata ca totul a fost o greseala ? Ca puteati sa nu fiti aici in acest moment ? Ori v-ati gandit voi la ce a insemnat nasterea voastra ? Ei bine , nu pot raspunde la nici o intrebare pentru voi . De ce-ul este o intrebare la care trebuie sa raspunda fiecare ... Oricum , sunt atatea raspunsuri pentru o intrebare atat de simpla . De ce ? ... nu stiu ... probabil ... Ei bine, eu va intreb altceva ... De ce ? De ce eu ? De ce acum ? De ce nu eu , acum ? Vedeti ... de ce sa nu facem ceva ? De ce sa nu schimbam lumea , prin mici sacrificii, care pot avea repercursiuni enorme ... v-ati gandit vreodata sa schimbati ceva ? Ei bine ... ce a-ti schimba daca a-ti putea ? Viata ? Infatisarea ? Gandirea ? Toata lumea s-a gandit cel putin o data in viata la asa ceva, asa cum fiecare s-a gandit cel putin o data la sinucidere . Ei bine, de ce nu o faceti ? De ce nu trageti linia, o traversati si va schimbati sa fiti asa cum vreti voi ... De ce nu faceti ce vreti voi ? Si eu am fost un incuiat . Si eu am fost inchis in acea lume, dar a trebuit sa vina o fata . A trebuit sa vina o alta persoana sa ma trezeasca , sa imi arate ca nu totul sta pe loc, ca putem face ceea ce vrem, ca putem trai, ca ne putem simti minunat fata de cei din jurul nostru. Mi-a aratat ca am tot ce vreau, mi-a dat un motiv pentru care sa lupt, sa imi cladesc viitorul perfect. Mi-a deschis ochii si m-a facut sa ma simt bine in orice moment, in orice situatie si sa fac in asa fel incat sa ii fac pe ceilalti din jurul meu fericiti. Vi se pare greu ? Ei bine , credeti-ma ca dupa ce gustati un pic din libertate, din fericire va va fi mult mai usor . Asa ca de ce sa va mai ganditi atat la ce se poate intampla, de ce sa nu riscati si sa va simtiti bine, de ce sa nu faceti ce va place, de ce sa nu sperati, de ce sa nu visati, de ce sa nu iubiti ?

De ce am scris eu toate astea ? De ce ? Pentru ca am fost scos de sub normal, am ajuns sa visez, sa sper si sa am credinta ! Si vreau sa impartasesc totul cu voi , vreau sa fiti si voi ca si mine , caci asa putem evolua , putem ajunge la alt nivel de fericire, caci asa vom reusi in viata si asa vom face parte din oamenii alesi ! Vom invinge oricand, oricum si pe oricine ! ASA CA LUATI ATITUDINE SI SPERATI!

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Monolog

- Nu-ti dai seama?! Nu vezi ?! Nu auzi ?! Totul este aici langa tine ... cei de langa tine iti arata tot timpul , si tu stai si te uiti prin ei ... nu vrei sa accepti prezentul la fel cum nu ai stiut sa visezi la un viitor . De ce ii judeci pe cei din jur, fara sa ii cunosti, fara sa stii ...
- De ce stai langa mine ? De ce ma mai suporti si de ce ma mai iubesti ?
- Pentru ca te iubesc ... pentru ca te iubesc asa cum esti ... pentru ca te cunosc atat de bine ... pentru ca nu pot renunta la nimic ... pentru ca ... pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine cat timp sunt cu tine ... pentru ca ma faci sa ma simt altfel , tu imi dai mie speranta ...
- Ironic, nu ?
- Nu inteleg . Este ciudat . Imi simt corpul cum imi tremura cand te imbratisez, cand te sarut ...
- Si totusi ... eu ... eu sunt aceea care iti ofera asemenea sentimente ...
- Tu esti aceea , tu esti persoana pe care o iubesc
- Si totusi sunt atat de rea, sunt atat de ciudata si de ... atat de inutila
- Schimbarea este o solutie fato
- E prea tarziu pentru mine
- Haha ... Niciodata nu e prea tarziu ... Nici acum
- Poate ...
- Nu ... nu ... nu poate ... sigur ! Asa este , dar ca intotdeauna vrei sa nu accepti ca tu poti face ceva ... nu vrei ! Asta e problema ta ! Nu vrei ...
- Nu ... nu vreau ...
- Atunci eu plec si te las sa o faci singura
- Dar parca ma iubeai ...
- Nu ... te iubesc ... dar tu nu stii sa vezi asta ... tu nu stii ...
- Nu stiu ...
- Invata si vei avea doar de castigat ...
- Nu stiu cum ...
- Deschide-ti sufletul , priveste peste toate , uita-te in jur si observa ... nu mai fii asa
- Dar nu stiu sa fiu altfel
- Incearca !!!
- NU STIU CUM!!!
- Pa iubire ...
- Nu pleca ...
- Prea tarziu ... Pa !
- ...

marți, 10 noiembrie 2009

Bunica...

Adanc o simt iarasi cum se-nfinge,
Durerea intepatoare a mortii ei,
Ii aud din nou chemarea mamei,
Si raman privind voalul ce o atinge...

Caci numai amintirea te mai picteaza
Asa cum ai fost si vei ramane
Mereu dupa Soarele ce va apune
Inchinand fericire celor ce viseaza...

De ce ne-ai parasit fiinta optzecista,
Ti-ai lasat doar iubirea p-acest pamant,
Curajul tau starpit de atata crezamant
Si un gand ce a fost odata si acum nu mai exista

luni, 9 noiembrie 2009

nonCulori

Inchis in conserva mereu rece,
Ma gandesc la un singur sens,
Dat de nonculoare,un alb imens,
Ce monoton trece,si iar incepe...

Si peste, negrul picura incet,
Venin inchis,linistea o adoarme.
Raman doar ce au fost simple urme,
In noapte,dupa apus si bocet...

duminică, 25 octombrie 2009

Demon

E incet,e o simpla soapta,
In noapte,rasuflata de o fata,
Zambind mereu acelasi demon,
Privind in ochi pe heghemon ...

Esti a mea,spuse cu a lui voce,
Esti pierduta,privesti atroce,
Imi place sa te sorb incet,
Sa-ti simt cumplitul bocet ...

Pur si simplu,cazuta in dizgratie,
Esti nimicul pur,plin de admiratie...
Un simplu corp monoton...
Incet,subtit devii un demon...

Doar poftele iti zbiara,
O innebunesc pe saraca fiara,
Si totul se face sangeriu,
Dinti,sange,dispret,un sicriu ...

marți, 13 octombrie 2009

Stau si astept

Ma regasesc din nou pe aceasi banca,
Din fata crucii fara drept...
Caut adanc,regasindu-ma pe banca,
Singur privind al meu drept,
Acolo stau si astept ...

Doamne astept un sarut,o mangaiere,
Atatea ganduri puerile-mi zboara,
Eu o vreau acasa pe a mea iubire,
Sa o regasesc la fel ca odinioara...
Acum stau si astept ...

duminică, 13 septembrie 2009

Discurs.

Stimati profesori si parinti,dragi colegi,

In acest moment traim intr-un secol in care timpul este foarte pretios, un secol al vitezei. Acest fapt ar trebui sa ne faca sa pretuim fiecare moment.Va mai aduceti aminte anii in care stateati toata ziua afara si jucati ascunselea,bambilici ori elastic ?Va mai aduceti aminte de acele momente in care va loveati si mergeati la cei dragi cu lacrimi in ochi ? Ei bine ,liceul este doar o alta etapa din acest lant al amintirilor. Dupa ani si ani va veti aduce aminte cu drag de pataniile din acest loc, un loc oarecum magic . Magic prin momentele,prin amintirile ce le ofera , prin lucrurile ce te invata . Tot ce trebuie sa faceti este sa deschideti ochii , sa priviti cu incredere in jurul vostru si sa va bucurati de ceea ce aveti,dar in acelasi timp sa nu renuntati la vise . Pentru ca ele sunt motorul vostru momentat , ele sunt cele ce va imping catre un viitor maret ... precum zicea si un mare filozof grec : “ Cel care neglijeaza invatatura in tinerete, pierde trecutul si este mort pentru viitor” ...
Eu unul,pot afirma cu incredere ca liceul m-a schimbat. M-a facut sa privesc viata intr-un mod diferit decat inainte. Am devenit constient de greutatile ce vin,de viata ce o am inainte, de faptul ca “Toate pe care nu le-am invatat le stiu de la scoala.” Si pot zice ca le datorez acest fapt profesorilor din acest loc si prin aceasta cale as vrea sa le si multumesc.
Astea fiind zise nu pot decat sa le urez bun venit noilor nostri colegi,succes colegilor mei de an si sanatate profesorilor si parintilor !

duminică, 6 septembrie 2009

Turnul

          Urc ... Simt zidurile cenusii,cretuite, ce ma apasa din ce in ce mai mult . Doar gandul ca voi ajunge sus ma mai indeamna sa continui. Dintr-o data raman blocat . Vad luminita albastra din capat . Incep sa maresc pasul , sa o apuc , sa ma stiu scapat din capcana zidurilor imbibate de atata suferinta . Fac un pas si totul se deschide . Acel albastru ... acel albastru al inocentei inunda totul ... Doar norii zgribuliti si porumbeii albi mai armonizeaza acel cer monocrom . Totul se imbina atat de perfect incat parea ireal , parca toate erau scoase dintr-o carte de povesti . Inghit in gol si fac doi pasi in fata . Incep sa observ acoperisurile caselor , copaci , oameni . Totul parea atat de mic si totusi atat de mare . Stateam pe balustrada de lemn si priveam in jos ... Atatea suflete adunate la un loc cu un singur scop . Cel de a-si trai viata . De a cunoaste iubirea , de a cunoaste cum e sa speri , sa visezi . Era atat de placut acolo . Nu conta decat viitorul .

          Vantul imi soptea incet in ureche trei cuvinte : Fii fericit ! Viseaza ! Parca vroiam sa il cuprind , sa ii multumesc pentru tot si nu puteam . Nu puteam pentru ca el era peste tot . Mda ... nu puteam ...

          Si asa incet,incet gandul imi zbura la ea,la fata mea cu ochii negri . Imi doream sa fie langa mine , sa o pot tine in brate , sa o pot mangaia iarasi . Dar ea nu era acolo ... era plecata . Imi doream sa o pot rapi si sa o duc intr-o lume unde nimic si nimeni nu mai conteaza . Sa fim doar noi , sa putem zbura sus . Si mai apoi sa cadem si sa murim .

          Dar totul s-a terminat cu o lumina puternica si cu un sunet . Blitul orbitor al unui baietel de vreo 10 ani m-a trezit subit din "tot" . Caci asta inseamna totul pentru mine ...

          Si uite asa am privit ultimul porumbel inaltandu-se deasupra orasului , binecuvantandu-l cu inocenta ...

          De ar fi totul asa de frumos ...

duminică, 30 august 2009

Raceala

Simt cum se scurge incet prin mine,
Ma inunda,vrea sa ma domine,
Incerc sa lupt,sa fiu mai presus,
Dar nu mai pot...vad doar un apus...

Simt cum m-a prins in cercul ei,
Simt ale ei negre idei,
Si ma controleaza incet,incet,
Nu se aude nimic,e tacet...

Zbier,si urlu,totul e bocet,
Dar am ramas iar fara bilet,
Singur cu al meu sadic suflet
Sub a racelii morbid cuget...

joi, 27 august 2009

Imi aduc aminte ...

Doamne, am vazut-o iarasi,
Am vazut-o din nou,
Acelasi chip, aceiasi pasi...
Ras nevinovat,ecou ...

Imi aduc aminte de ochii ei negri,
Carbune cristalizat in neant...
Privind mereu in fata ca doi actori,
Sustinand iubirea de pedant...

Ii privesc al ei par negru,inchis,
Si imi aduc aminte de acea noapte,
Cum stateam impreuna prinsi in abis,
Si auzeam incet doar niste soapte...

Iar sarutul ei divin , il stiu si acum,
Imi aminteste de tot ce a fost mai bun,
Bunatate in chip de om,fara rau ori scrum...
Doar eu si ea impreuna,o iubire de comun ...

Si o iubesc si ieri si azi si maine,
Si o voi iubi asa mereu,
Fara regrete ori suspine eterne
Zburand incet spre empireu...

miercuri, 26 august 2009

O picatura

Privesc un chip,privesc al ei gand,
Ii simt bataia,o aud plangand,
O iau in brate,ii povestesc,
Totul si nimic,asa cum o iubesc ...

Din intuneric rasare mareata,
O picatura, a iubirii mireasa,
Curge incetisor , mangaiere ...
Un gand ramas si o adiere ...

sâmbătă, 15 august 2009

Crima

Vitraliu rosu in sange inecat,
Spart,in chinuri amestecat...
Doar raza de speranta dezvaluie
Rautatea ce vine din camaruie

Intunericul se apropie incet,
Nu mai exista glas,doar tacet...
Doar picuri de sange se observa,
Un zambet sinistru ii conserva...

Capul se imprastie,explodeaza
In mii de cuvinte de dezintegreaza...
Durerea tainuie,ochi muritori
Privesc cadavrul, cersetori ...

Corbi apocaliptici zboara imprejur,
Venerand Rautatea in marele obscur...
Doar Luna de pe cer mai plange,
Cadavrul morbid calit in sange...

Afara ploua incet cu lacrimi de cenusa
Iar Moartea a plecat din nou cu alta papusa ...

vineri, 14 august 2009

Amintiri

~Aleea din fata blocului e luminata de razele difuze ale Lunii.Vantul fosnaie frunzele din copacul din apropiere.Pustietatea inghite fiecare farama de intuneric ramasa,iar greierii isi canta simfonia incet,incet,incet ... ~

          Doar gandul intra in camera celor doi ... Doi copii ce stau imbratisati in pat si se uita la un film ... Dar pare diferit ... Ea ... se uita la monitor ... el ... priveste altceva ... pe ea ... priveste filmul vietii lui ... Amintiri ... Iubire ... Speranta ii invadeaza inlauntrul corpului ... Ideile si visele se framanta in inima lui dand nastere la viata ... La alte sperante,idei,vise ... O mangaie usor iar lupta continua ... Se ridica putin si o priveste ... Ochii ei negri ii invadeaza pulsul ... parul ei ... negru ... sclipire in paradis ... iar mirosul ei ... ambrozie pe Pamant ... buzele ei sacre implora obrazul baiatului. Mii de fluturi zboara prin camera ... Insa doar unul se aseaza langa el ... Era rosu,parea putin diavolesc ... insa el stia ca nu e ... "este altceva ... o noua iu... " ... Si baiatul fusese sarutat ... Atunci fluturele ii invada inima ... Devenind una cu el ... Soptindu-i "Te iubesc!" ...

~Dar gandul era deja departe ... departe ... si doar picuri de apa se mai auzeau incet,incet,incet ...~