Monolog

- Nu-ti dai seama?! Nu vezi ?! Nu auzi ?! Totul este aici langa tine ... cei de langa tine iti arata tot timpul , si tu stai si te uiti prin ei ... nu vrei sa accepti prezentul la fel cum nu ai stiut sa visezi la un viitor . De ce ii judeci pe cei din jur, fara sa ii cunosti, fara sa stii ...
- De ce stai langa mine ? De ce ma mai suporti si de ce ma mai iubesti ?
- Pentru ca te iubesc ... pentru ca te iubesc asa cum esti ... pentru ca te cunosc atat de bine ... pentru ca nu pot renunta la nimic ... pentru ca ... pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine cat timp sunt cu tine ... pentru ca ma faci sa ma simt altfel , tu imi dai mie speranta ...
- Ironic, nu ?
- Nu inteleg . Este ciudat . Imi simt corpul cum imi tremura cand te imbratisez, cand te sarut ...
- Si totusi ... eu ... eu sunt aceea care iti ofera asemenea sentimente ...
- Tu esti aceea , tu esti persoana pe care o iubesc
- Si totusi sunt atat de rea, sunt atat de ciudata si de ... atat de inutila
- Schimbarea este o solutie fato
- E prea tarziu pentru mine
- Haha ... Niciodata nu e prea tarziu ... Nici acum
- Poate ...
- Nu ... nu ... nu poate ... sigur ! Asa este , dar ca intotdeauna vrei sa nu accepti ca tu poti face ceva ... nu vrei ! Asta e problema ta ! Nu vrei ...
- Nu ... nu vreau ...
- Atunci eu plec si te las sa o faci singura
- Dar parca ma iubeai ...
- Nu ... te iubesc ... dar tu nu stii sa vezi asta ... tu nu stii ...
- Nu stiu ...
- Invata si vei avea doar de castigat ...
- Nu stiu cum ...
- Deschide-ti sufletul , priveste peste toate , uita-te in jur si observa ... nu mai fii asa
- Dar nu stiu sa fiu altfel
- Incearca !!!
- NU STIU CUM!!!
- Pa iubire ...
- Nu pleca ...
- Prea tarziu ... Pa !
- ...

O clipa

Sub un nuc uitat de gand,
Peste a florilor mireasma
Stai intinsa si te uiti la cerul bland
Si se aude o voce fantasma...

Eu stau si te privesc
Parul tau negru ma alinta,
Iar de cand buzele ti le zaresc,
Un vis din suflet ma framanta...

Ma privesti putin uimita,
Dar eu in ai tai ochi ma adancesc
Si ma simt prins in a mea vraja voita
Si din nou acei doi ochi mi-amintesc...

Cu pasi inceti te apropii
De a mea fiinta plutitoare
Nu mai am control,nici principii,
Si simt ca esti a unui vis creatoare...

Atingerea ta ma face sa tresar
Din al meu vis rar
Imi dau seama ca iubirea doare!
Si ma intreb eu oare
Este asa ceva posibil?
Sunt eu destul de nobil?!

Ochii nostri se contopesc
O iubire patimasa ei planuiesc,
Dar timpul iar se opreste dement,
Pentru a nu pierde acest unic moment...

O clipire e de ajuns
Ai disparut si te-ai ascuns
Dupa a mea inima ce ai strapuns...

O clipa batuta de vant
Si o amintire in neant...

Zeita

Noaptea cu a ei privire,
Lasa un nor de ceata peste preerie
Si cu mare uimire,
Un baiat sta si se gandeste la nemurire …

Dar cand zeita i se arata,
Cu parul brun si ochii ce te cheama,
O mireasma ciudata se simte
Parca pentru a-i aduce totdeauna aminte…

Gandul la iubire repede ii zboara…

Se apropie sfios de ea,
Inghitind in sec ii intalneste privirea,
Si vrea sa ii spuna doar doua vorbe:Te iubesc!
Dar emotia il cuprinde si-l tine strans…

Inima incepe cu putere a-i bate
Si desi isi da seama ca au fost vise desarte
El nu se mai poate opri din plans …