Monolog

- Nu-ti dai seama?! Nu vezi ?! Nu auzi ?! Totul este aici langa tine ... cei de langa tine iti arata tot timpul , si tu stai si te uiti prin ei ... nu vrei sa accepti prezentul la fel cum nu ai stiut sa visezi la un viitor . De ce ii judeci pe cei din jur, fara sa ii cunosti, fara sa stii ...
- De ce stai langa mine ? De ce ma mai suporti si de ce ma mai iubesti ?
- Pentru ca te iubesc ... pentru ca te iubesc asa cum esti ... pentru ca te cunosc atat de bine ... pentru ca nu pot renunta la nimic ... pentru ca ... pentru ca nu stiu ce se intampla cu mine cat timp sunt cu tine ... pentru ca ma faci sa ma simt altfel , tu imi dai mie speranta ...
- Ironic, nu ?
- Nu inteleg . Este ciudat . Imi simt corpul cum imi tremura cand te imbratisez, cand te sarut ...
- Si totusi ... eu ... eu sunt aceea care iti ofera asemenea sentimente ...
- Tu esti aceea , tu esti persoana pe care o iubesc
- Si totusi sunt atat de rea, sunt atat de ciudata si de ... atat de inutila
- Schimbarea este o solutie fato
- E prea tarziu pentru mine
- Haha ... Niciodata nu e prea tarziu ... Nici acum
- Poate ...
- Nu ... nu ... nu poate ... sigur ! Asa este , dar ca intotdeauna vrei sa nu accepti ca tu poti face ceva ... nu vrei ! Asta e problema ta ! Nu vrei ...
- Nu ... nu vreau ...
- Atunci eu plec si te las sa o faci singura
- Dar parca ma iubeai ...
- Nu ... te iubesc ... dar tu nu stii sa vezi asta ... tu nu stii ...
- Nu stiu ...
- Invata si vei avea doar de castigat ...
- Nu stiu cum ...
- Deschide-ti sufletul , priveste peste toate , uita-te in jur si observa ... nu mai fii asa
- Dar nu stiu sa fiu altfel
- Incearca !!!
- NU STIU CUM!!!
- Pa iubire ...
- Nu pleca ...
- Prea tarziu ... Pa !
- ...

Un zambet

Totul a inceput cu un zambet...
Un zambet si niste litere magice din alfabet...
Un alfabet citit intr-o zi frumoasa de februarie
Si o zi cu o speranta rupta din copilarie...

O speranta aprinsa de un foc mistuitor,
Un foc al pasiunii si al unui simplu actor...
Actor fiind eu insumi,in orice zi,
A unei vieti pline de oameni avizi...

Oameni ce parvin spre infinit,
Pentru ca eu sa fiu bantuit,
De acele sentimente curate si inocente,
De acele neajunsuri sufletesti si aparente...

Multi se intreaba cum e a iubi,
Multi nu stiu acest sentiment
Dar eu sunt un alt complement
Si visez mereu la acei ochi superbi...

Doi ochi si niste simple buze
Se unesc pentru a da lumii sens,
Un sens fara cauze si lucruri confuze
Doar o iubire de consens...

Si totul se sfarseste cu un zambet...
Cu acele cuvinte din a baiatului caiet...
Compuse din bunatatea copilariei
Si acel suras pur al nebuniei...

Ea...

Stau in pat si ma gandesc,
Cand deodata cu o magica fiinta ma intalnesc,
Si o privesc cum se misca cu sfiala,
Ajung sa cred ca e totul o amageala…

Se apropie,ma priveste…
Un fior ma copleseste…
Parul ei brun,mladios umerii ii cucerea,
Cu ochii de cristal imi lumineaza privirea…
Isi deschide buzele rosii si vrea sa imi sopteasca,
Vreau ca Nimeni sa o opreasca…
Imi spune incet 2 cuvinte,
Dar oare ea chiar nu minte?

Stau si ma gandesc,voi fi eu vrednic de asa ceva?!
Te voi putea gasi undeva?
Sau negura ne va cuprinde pe amandoi
Pentru a ne tavali prin noroi?

Dar Timpul se arata cu a lui fata nevinovata
Si incearca sa ne desparta.
Imposibilul trebuie indeplinit,
Pt ca sfarsitul a venit…