Stau in pat si ma gandesc,
Cand deodata cu o magica fiinta ma intalnesc,
Si o privesc cum se misca cu sfiala,
Ajung sa cred ca e totul o amageala…
Se apropie,ma priveste…
Un fior ma copleseste…
Parul ei brun,mladios umerii ii cucerea,
Cu ochii de cristal imi lumineaza privirea…
Isi deschide buzele rosii si vrea sa imi sopteasca,
Vreau ca Nimeni sa o opreasca…
Imi spune incet 2 cuvinte,
Dar oare ea chiar nu minte?
Stau si ma gandesc,voi fi eu vrednic de asa ceva?!
Te voi putea gasi undeva?
Sau negura ne va cuprinde pe amandoi
Pentru a ne tavali prin noroi?
Dar Timpul se arata cu a lui fata nevinovata
Si incearca sa ne desparta.
Imposibilul trebuie indeplinit,
Pt ca sfarsitul a venit…
