Temperii napaste

Un gand simplu zboara pe fereastra,
E prins de vremea rea si albastra,
Tremura, clantane, vrea sa se incalzeasca,
Dar iubirea de frig stie sa se fereasca...

Sta cu ochii mari, priveste amarat,
Cum iubirea lui plange suparata,
De dorul fiintei fara corp ori suflet,
Doar ideea scrisa pe o zdreanta de bilet...

Si asa a inceput totul, cu o scrisoare,
Minunata, armonioasa, de iubire posesoare...
O privire...a fost de ajuns pentru ei,
Sa ajunga sa se iubeasca pe tainicele alei...

Doar temperiile napaste i-au despartit...

Dumnezeul de a doua zi

Am fost ieri la o piesa de teatru modern : Dumnezeul de a doua zi . A fost cu Claudiu Bleont . Sfarsitul a avut o tema filozofica . Domnul Bleont a tinut un monolog foarte frumos ... Ne indemna sa nu trecem de la o iubire la alta ... Sa nu incercam sa ne cautam astfel dragostea ... Ci sa ne axam asupra unei persoane si sa ii oferim totul . Sa ii aratam cat de mult o iubim in fiecare zi , fiecare moment . Asta pentru ca viata se termina prea rapid , si toti fugim dintr-o parte in alta ... Si pierdem lucrurile cele mai esentiale ... sa iubim cu adevarat . Sad but true ! Mie mi-a placut tare mult . Speram sa fie si alte persoane acolo . Poate ca invatau si ele cate ceva despre cum e a trai,a iubi si a muri ...
Peace be in your souls tonight!