Plimbare

          ~ Plimbare ... rece ... miezul noptii ... singur ... aproape singur ... ganduri si sperante ... un sentiment puternic ... doi ochi si o privire ... este totul o minciuna , o amageala ? ~

          Pe aleea ce ducea spre centru mergea ratacit un baiat.Ratacea spre noi sperante,spre o lume mai buna , spre nicaieri . Valea se auzea suruind incet , in stanga , iar in dreapta copacii ametitori te speriau . O banca , un regret . Isi dorea sa fie cu ea, sa o aiba langa el. Sa poata sa stea amandoi pe banca si sa-si aminteasca ce naivi au fost cand ... Isi dorea sa o priveasca , asa cum doar el o facea . Isi dorea sa ii atinga pielea alba , sa-i spuna incet la ureche " te iubesc " . Isi dorea sa o simta cum ii cuprinde mana , cum il saruta ... Dar nu ...

          Baiatul merse la banca . Se aseza sfios pe ea . Aceasta scartai incetisor . I se paru ca ii aude vocea . Poate a fost o adiere ... Incepe sa isi plimbe degetul pe banca , sa o mangaie . "Oh,banca,banca, daca ai stii tu ce draga imi e ea ... Daca ai primi-o si pe ea aici langa tine ... si langa mine ... oh !" . Baiatul inchise ochii si o vede . Parul ei negru, dreapt, doi ochi limpezi precum roua unei dimineti de primavara, buzele dulci precum nectarul zeilor de mult apusi. Vocea ei, o binecuvantare, atingerea ei un fior cuprins de nebunie ... iubirea ei,de nepatruns ... Astfel o vedea el pe ea, de cate ori se intalneau...

          Si cuprins de melancolie,baiatul se ridica, o mangaie pentru ultima data si isi continua drumul ...

          Stele lucitoare se leagana pe cer. Incepe sa le cuprinda frumusetea, sa le vorbeasca cu duiosie : " Drage stele , in lumea asta crunta exista o raza de speranta ... Va rog luminatii calea ei, deschidetii inima si aveti grija de sufletul ingerului meu... " . Stelele raspund rugamintelor , si ii lumineaza ochii lui caprui . Straluceau intens in negura noptii . Pareau atat de puri , de inocenti , dar totodata si plini de greutati si suferinte . Aveau atatea lucruri de povestit , amintiri ce incercau sa evadeze .

          ~ Lumina felinarelor incepe sa dispara odata cu inaintarea spre padure ... "Dragi copaci ai eternei vieti, tineti minte si plangeti a mea iubire . Povestiti-le celor ce vor veni, chiar si paganilor de al meu odor , facetii sa iubeasca , sa daruiasca si bucurie sa primeasca ... " ~

          Incepe aleea lunga din padure ... copacii se apleaca induiosati de puritatea baiatului . Dar el ramane tot in lumea lui , singur ... cu ale lui vise , sperante si sentimente ...

          Si asa trist fiind , ridica privirea pentru o clipa . Inima ii bate cu putere . O vede! Nu stie daca e ea sau e o iluzie . Poate nu-l intereseaza . Fuge catre ea, sa o cuprinda , sa o stranga , sa-i spuna "te iubesc,fat-o!". Dar fiecare pas spre ea, o indeparta tot mai mult ... Cand si-a dat seama de acest lucru, era prea tarziu . Ajunse la capatul aleii ... ea s-a intors in inima lui.Disperat,baiatul cazu in genunchi ... Lacrimi fierbinti ii invadau obrajii. Era neputincios ... Nu stia ce sa mai faca . Nu stia cum sa o gaseasca ...

          S-a ridicat incet,stergandu-si lacrimile . S-a intors , a aruncat o ultima privire " aleii " si si-a continuat drumul cu aceeasi dorinta in inima . Aceea de a-i putea zice "Te iubesc!"

          Aleea a ramas parasita ...

Razboi

Tărâm al nebuniei,
Loc de moarte fericit,
De tăcere e adâncit
Şi stau goale alei...

Un sunet,de viaţă nimicit,
Şi un alt mort dezmeticit...
Ură sacră şi putere,
Aduce Moartea în adiere...

Negru şi gri,şi iarăşi negru,
Culori ale luminii de amiază...
Nimic şi nimeni nu e integru,
Toţi fug şi plâng de groază...

Salvarea vine,ajunge şi moare,
În faţa ta de glonte crăpată...
Sânge pretutindeni,iubire psihopată,
Stă şi priveşte o admiratoare...

Corbi negri de Apocalipsă aduşi,
Cântă al meu vers plin de păpuşi,
Marionete şi prostioare bucuroase,
Moarte şi frumoase...

Strigătul ultimului se stinge-n vânt,
O dată ce e rostit şi ultimul cuvânt...
Şi astfel războiul s-a terminat,
Lăsând Nimicul laolaltă adunat...

Timp

Pe taramul de lumina intunecat,
Infinit si de ganduri secat,
Sta un copil , cu capul aplecat,
De sentimente puternice inecat...

Isi ridica capul indurerat,
De al oamenilor puritate,
De-al sentimentelor imaturitate,
Sufera cu ardoare,suflet alterat…

Priveste spre nemurire,
Un pas si totul se pierde ...
Dar este condamnat la agonie,
Sa ingrijeasca de omenire...

El este supranumit Timp,
Timp pierdut,Timp iubit,
Timp pretios,Anotimp,
Timp indelungat,albit...