Pe taramul de lumina intunecat,
Infinit si de ganduri secat,
Sta un copil , cu capul aplecat,
De sentimente puternice inecat...
Isi ridica capul indurerat,
De al oamenilor puritate,
De-al sentimentelor imaturitate,
Sufera cu ardoare,suflet alterat…
Priveste spre nemurire,
Un pas si totul se pierde ...
Dar este condamnat la agonie,
Sa ingrijeasca de omenire...
El este supranumit Timp,
Timp pierdut,Timp iubit,
Timp pretios,Anotimp,
Timp indelungat,albit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu