Un vant de gheata il absoarbe
Gandul lui incet adoarme…
Soarta lui crunta il apasa
Si incearca sa il faca sa o uite pe tanara frumoasa.
Dar el cu durerea in inima
Manuieste vanjos spada primita
De la o preafrumoasa craiasa uimita
De a lui faima infima.
Cu o lovitura reuseste
Durerea sa o inece
Sa se spele in a lui sange
Iar constientul sa ii strige : Ajunge!!
Incepe eroul nostru
Amintriri a culege
Din cufarul albastru
Si incepe a intelege…
ca Totul este dat pieirii…
