Gandul zboara si se prelinge,
Peste ai mei pereti ilustri,
Se incinge si se impinge,
De ai mei pereti albastri...
Se zbate,vrea sa scape,
De a nebuniei adiere,
De a inimii putere...
Dar dominatia ei e aproape...
Galben si albastru,
Nori gri se zbat,
Gandul e abandonat
Si e legat cu capastru...
E dus la moara de ciorne,
E macinat si e dospit
Pentru ca el se cerne
Singur si negru murdarit...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
tare :D(dupa ce mi-ai explicat`o) :))
RăspundețiȘtergerein sfarasit,fara dragoste si dezamagire :)) =D>
RăspundețiȘtergere