Amor

A fost odata,ca niciodata,
Un flacau viteaz si harnic
Ce avea un cal cam amarnic...
Si ei impreuna au plecat indata...

Sperau sa prinda dragonul cel rau,
Sau pe capcaunul natarau...
Dar au reusit ei oare,
Zmeul sa-l impunga cu magica scobitoare?

Pe cuvantul meu de povestitor,
Ce am fost chiar si cersetor...
Am sa va zic o mare fapta
Despre a flacaului eterna lupta...

Intr-o zi de timp pierdut...

Cum calarea al nostru erou,
Intra intr-o magica padure,
Unde zareste un rege-fluture,
Spanzurat precum un tablou...

Cu doua aripi de catifea,
Ce ii jertfeau iubirea,
Dragostea de a putea zbura liber
Ca orizontul sa-l atinga-n aer ...

Si ajutor primeste dragul fluturas
Tanarul il duce pe imas,
Unde-l apara timp de sapte zile
De rele si hainele acvile...

Revenindu-si admiratul rege,
Pe erou il rasplateste
Oferindu-i antenele-i vitrege
Spunandu-i ca aripi ii vor creste...

Multumind,tanarul Amor,
Se urca pe cal si isi continua,
Drumul sau de luptator,
Spre gloria deplina si povestea noua...

Si trecand pe sub o cascada,
Vede o platica,parasita pe mal...
Se gandeste:O ce buna prada!
Dar sufletul il apasa si-l pune-n apa pe saracul animal...

Miraculos,o frumoasa craiasa,
Din apa se scoala si iasa...
Pentru a-i multumi ea s-a ivit,
Pentru ca magicul cadou sa-i fie daruit...

Un solz si un sarut,
Tanarul print a primit
De la craiasa apei fermecate de uit
Si de iubire parasita de mult...

Un solz magic de cristal,
Ce in apa pe eroul il transforma,
Dar folosit inuman,putea fi chiar fatal,
Precum saraca platica o afirma...

Tanarul Amor,multimise si pleca,
Spre taramuri de mult uitate,
Undeva foarte foarte departe...
Intr-o lume azteca...

Aici,ghiciti cu cine se-ntalneste?
Cu insusi lupul cel rau din alta poveste...

Cel cu urechi mari si ascutite,
Pentru ca vorbele sa-i fie auzite,
Ochi mari si bulbucati,
Pentru a nu fi uscati,
Cu gura mare si acel ranjet
Cu acel magnific rau zambet...

Intalnindu-l,afla ca e la ananghie,
A mancat de la zmeu o oaie balaie...
Si acesta s-a hotarat sa il manance
Impreuna cu cateva romance...

Auzind asa ceva,al nostru tanar,
Si-a luat lunga sabie si marele buzdugan,
S-a dus ca un mare erou sa faca adevar,
Si a rupt totul ca un adevarat uragan...

Iar moartea rapusului zmeu,
A adus vestea pana la regatul meu,
Si am fost interesat mai mult,
De acest tanar puternic si cult...

Si continuandu-si Amor drumul,
Spre un alt taram cu noi dorinte,
Ajutand tot omul
Si pe el de fagaduinte...

Si calarind el trop,trop,
Vede intr-un turn inalt de nori ascuns,
Doi ochi,ce ii sunt de ajuns,
Sa se-ncumete intr-acolo in galop...

Ajuns la fermecatul castel,
Afla ca e pazit de un biet catel,
Si de un maret dragon zburator,
De foc si razboi iubitor...

Si iarasi se angaja,eroul nostru,
Intr-o lupta de trei zile si doua nopti,
O lupta crancena intre cele doua puteri
Intre binele si raul ancestru...

Foloseste antenele,
Aripile si le flutura,apa in acuarele,
Il ajuta loviturile sa le evite,
Multumind dragelor fiinte iubite...

Si ridicand buzduganul retezat,
De al dragonului pumn cristalizat,
Doar sabia cu rune,aluneca usor,
In inima rece a dragonului rapus de Amor...

Se zice ca pamantul s-a cutremurat,
Lighioanele au urlat,
Cerul s-a spintecat,
Si un inger i-a multumit induplecat ...

Nimenea nu stie cu exactitate,
Doar eu si cu ale mele citate ...
Deci cuvantul mi-l rostiti,
Pentru a fi cunoscut si de cei nesuferiti...

Revenind la povestea noastra,
Trebuie sa amintim,
De frumoasa printesa in rochie albastra,
Si cu acel zambet intim...

Cum privirile cei doi si le-au incrucisat,
Vroiau sa se uneasca,sa se sarute,
Ca doua suflete de mult uitate...
Si oprite de acest timp neinduiosat...

Astfel peste prezent ei trec,
Jurandu-si iubire vesnica...
Ochii le stralucesc intr-o maniera tainica
Si cei doi in etern se privesc precum un cantec...

Si iubirea lor se contopeste...

Dealtfel se zvoneste ca cei doi au trait,
Pana la adanci batranete in acel loc,
Ramas mult timp nedescoperit,
Si cu inima plina de al iubirii foc...