Turnul

          Urc ... Simt zidurile cenusii,cretuite, ce ma apasa din ce in ce mai mult . Doar gandul ca voi ajunge sus ma mai indeamna sa continui. Dintr-o data raman blocat . Vad luminita albastra din capat . Incep sa maresc pasul , sa o apuc , sa ma stiu scapat din capcana zidurilor imbibate de atata suferinta . Fac un pas si totul se deschide . Acel albastru ... acel albastru al inocentei inunda totul ... Doar norii zgribuliti si porumbeii albi mai armonizeaza acel cer monocrom . Totul se imbina atat de perfect incat parea ireal , parca toate erau scoase dintr-o carte de povesti . Inghit in gol si fac doi pasi in fata . Incep sa observ acoperisurile caselor , copaci , oameni . Totul parea atat de mic si totusi atat de mare . Stateam pe balustrada de lemn si priveam in jos ... Atatea suflete adunate la un loc cu un singur scop . Cel de a-si trai viata . De a cunoaste iubirea , de a cunoaste cum e sa speri , sa visezi . Era atat de placut acolo . Nu conta decat viitorul .

          Vantul imi soptea incet in ureche trei cuvinte : Fii fericit ! Viseaza ! Parca vroiam sa il cuprind , sa ii multumesc pentru tot si nu puteam . Nu puteam pentru ca el era peste tot . Mda ... nu puteam ...

          Si asa incet,incet gandul imi zbura la ea,la fata mea cu ochii negri . Imi doream sa fie langa mine , sa o pot tine in brate , sa o pot mangaia iarasi . Dar ea nu era acolo ... era plecata . Imi doream sa o pot rapi si sa o duc intr-o lume unde nimic si nimeni nu mai conteaza . Sa fim doar noi , sa putem zbura sus . Si mai apoi sa cadem si sa murim .

          Dar totul s-a terminat cu o lumina puternica si cu un sunet . Blitul orbitor al unui baietel de vreo 10 ani m-a trezit subit din "tot" . Caci asta inseamna totul pentru mine ...

          Si uite asa am privit ultimul porumbel inaltandu-se deasupra orasului , binecuvantandu-l cu inocenta ...

          De ar fi totul asa de frumos ...

Raceala

Simt cum se scurge incet prin mine,
Ma inunda,vrea sa ma domine,
Incerc sa lupt,sa fiu mai presus,
Dar nu mai pot...vad doar un apus...

Simt cum m-a prins in cercul ei,
Simt ale ei negre idei,
Si ma controleaza incet,incet,
Nu se aude nimic,e tacet...

Zbier,si urlu,totul e bocet,
Dar am ramas iar fara bilet,
Singur cu al meu sadic suflet
Sub a racelii morbid cuget...

Imi aduc aminte ...

Doamne, am vazut-o iarasi,
Am vazut-o din nou,
Acelasi chip, aceiasi pasi...
Ras nevinovat,ecou ...

Imi aduc aminte de ochii ei negri,
Carbune cristalizat in neant...
Privind mereu in fata ca doi actori,
Sustinand iubirea de pedant...

Ii privesc al ei par negru,inchis,
Si imi aduc aminte de acea noapte,
Cum stateam impreuna prinsi in abis,
Si auzeam incet doar niste soapte...

Iar sarutul ei divin , il stiu si acum,
Imi aminteste de tot ce a fost mai bun,
Bunatate in chip de om,fara rau ori scrum...
Doar eu si ea impreuna,o iubire de comun ...

Si o iubesc si ieri si azi si maine,
Si o voi iubi asa mereu,
Fara regrete ori suspine eterne
Zburand incet spre empireu...